Her Story Her Future: Cum a început povestea ta de dragoste cu filmele? Ce a vrut să devină micuța Alina?
Alina Grigore: Îmi amintesc că primul meu contact cu regia a avut loc în clasa a II-a, când, în dorința de a fi plăcută de învățătoare, îmi imaginam povești în care o salvam. Aceste povești luau forma unui film în capul meu. Apoi mi-am dat seama că aproape tot ce se întâmpla în viața mea se petrecea vizual în mintea mea, în sensul că până și o lecție sau o explicație pe care o auzeam, orice interacțiune cu alți copii sau cu părinții mei, căpătau un contur vizual în imaginația mea. O vreme am jucat teatru, probabil pentru că dorința de a-mi elibera emoțiile era mai puternică, dar cumva regia era de departe ceea ce mă simțeam obligată să fac. Am fost foarte aproape de a studia medicina. Încă mă gândesc la asta când simt că poveștile nu pot schimba lumea. Dar, în general, știu că doar poveștile pot schimba lumea.
HSHF: Care sunt abilitățile personale de care are nevoie un profesionist în această industrie? Crezi că o femeie aduce ceva diferit, nici mai bun, nici mai rău, ci doar diferit?
AG: Cred că empatia este probabil cea mai importantă trăsătură pe care ar trebui să o aibă oricine în orice profesie. De aici, vei ști cum să înțelegi cealaltă persoană, iar de aici se naște o echipă care lucrează bine și comunică. Cinematografia este o artă a echipei și o artă socială, indiferent de tema pe care o abordează o poveste. Primul pas spre un film bun este o echipă fantastică. Și da, cred că femeile pot lucra mai bine cu emoțiile care pot apărea pe platoul de filmare și cu cele care vor apărea ulterior pe ecran.
HSHF: Ai avut așteptări nerealiste în legătură cu profesia ta? Dacă da, când ți-ai dat seama de acest lucru și ce ai făcut în acest sens?
AG: Am fost absolut convinsă că cei din generațiile mai experimentate mă vor sprijini cu totul în demersul meu artistic. Și mă refer la un sprijin educativ, la sfaturi, pareri etc. Și deși am primit foarte mult sprijin am fost destul de socata cand am realizat ca unii dintre marii regizori ai țării noastre nu-și asumă și un rol de mentor ci prefera cumva sa tina secretele pentru ei. Simt ca noua generatie e mult mai generoasa și sper doar ca ne vom menține așa, că vom conlucra și colabora și că vom face asta și după ce culegem toate animalele și plantele aurii ale festivalurilor de categorie A. Deși cred sincer ca nu asta ar trebui sa plaseze un artist în categoria celor buni.
HSHF: Ce te motivează să te ridici din pat în fiecare zi?
AG: Acum fetita mea, Eva Maria. Până la ea, mă trezea pasiunea pentru ceea ce fac. “Fă ceea ce-ți place și nu vei munci o zi din viață”, s-a aplicat în cazul meu, de când mă știu. De departe cel mai mult îmi place lucrul cu actorii, de unde și pasiunea pentru pedagogie.
HSHF: În general, este o presupunere sigură că toți oamenii fac greșeli: poți numi pe cele pe care le-ai făcut de-a lungul timpului și din care ai învățat? Dar cele pe care simți că le faci chiar și acum?
AG: Al 2-lea curs pe care îl predau la școala de actorie este cel despre a greși. Cred că nu doar scoala e locul în care să greșești și să testezi. Cred că dacă te-ai oprit din a experimenta, îți poți lua la revedere de la artă. Orice greșeală, chiar și cea pe care o repeti te învață ceva. Eu uit sa mananc si sa dorm ceea ce îmi poate deregla procesul creativ. Încă fac asta. Nu știu cum sa o repar așa ca momentan mi-o asum. Cred ca cea mai mare greseala pe care o poti face e sa judeci pe cineva sau sa ii faci reproșuri. E o imesa diferenta intre critică și reproș și trebuie sa stii sa ceri îmbunătățirea unor aspecte, fără să rănești pe nimeni. Eu de exemplu sunt genul care prefer sa mă lași așa, imperfectă dacă nu știi să comunici coerent și empatic cu mine.
HSHF: Care este înțelepciunea ta care se opune înțelepciunii convenționale din domeniul tău?
AG: Nu mă interesează prea mult rezultatele pe care le-am avut până acum, deși înțeleg că CV-ul și premiile pot fi un bun argument de vânzare. Dar cred că poți deveni vandabil chiar dacă CV-ul este gol, atâta timp cât îmbini aspectul uman cu cel artistic.
HSHF: Poți numi trei femei care te-au inspirat din punct de vedere profesional?
AG: Ana Aslan, Ada Solomon și Gabi Suciu. Ana Aslan pentru capacitatea ei de a se dedica în totalitate și pentru pasiunea ei într-o epocă în care femeile se luptau cu adevărat. Ada Solomon pentru toate abilitățile ei de producător și Gabi Suciu pentru pasiunea, curajul, spiritul organizatoric și diplomația ei.
HSHF: Ce zici de trei femei care te-au susținut?
AG: Ana Aslan, Ada Solomon și Gabi Suciu. Glumeam și eu. Nu am cunoscut-o pe Ana Aslan, dar mi-ar fi plăcut. Sunt atât de multe… Mi-e foarte, foarte greu să aleg. Gabi Suciu este de departe persoana care m-a susținut cel mai mult în industrie. Ea mi-a produs toate filmele. Cristina Săvuică este persoana care m-a susținut din toate punctele de vedere, emoțional, financiar, profesional, spiritual și așa mai departe. Mirona Radu a fost femeia care a fost acolo cu o baghetă magică și multe proiecte la care am lucrat cumva de la distanță, dar împreună. Și Juliette Lepoutre cu tot feedback-ul și răbdarea ei. Dar mai sunt și Ada Solomon, Parta Spanou. Deci, nu am trei. Probabil că am 300.
HSHF: Ce sfat ai da unui tânăr profesionist, pe care l-ai primit sau pe care ți-ai fi dorit să îl primești?
AG: Să nu te oprești. Nu există obstacole sau probleme, ci doar provocări.